Deşi biserica a încercat să mă convingă să nu 😀 , am citit Versetele Satanice ale lui Rushdie.
Şi iată cea mai tare fază pe care am citit-o în ultimul an, ca pentru a încununa un roman superb:
„- Foarte bine, a zis ea. Mărturisesc, dar promite-mi că păstrezi secretul.
El s-a întins după Coca-Cola.
– Ce secret?
Naivul de Jumpy. Mishal i-a şoptit la ureche:
– Mi-o trag. Cu amicul tău, domnul Hanif Johnson, avocat.
Jumpy a fost şocat, ceea ce a iritat-o pe fată.
– Of, las-o baltă! Nu mai am cincisprezece ani.
El i-a răspuns cu glas stins:
– Dacă mama ta află cumva…
Iar Mishal şi-a pierdut din nou răbdarea.
– Dacă vrei să ştii, a zis ea irascibilă, Anahita e cea care mă îngrijorează! Vrea şi ea tot ce am eu. Iar ea, apropo, chiar are cincisprezece ani.
Jumpy şi-a dat seama că răsturnase paharul de carton şi acum avea Cola pe pantofi.
– Dă-i drumul, insistă Mishal. Eu am recunoscut. E rândul tău.
Dar Jumpy n-a putut spune nimic. Dădea încă din cap, cu gândul la Hanif.
– O chestie din asta l-ar putea termina, a zis el.
Vorbele lui au pus capac la tot. Mishal şi-a ridicat nasul în vânt.
– Oh, am priceput! a răspuns ea. Crezi că nu sunt destul de bună pentru el.
Şi a adăugat peste umăr, în timp ce pleca:
– Poftim, Greieraşule. Sfinţii nu se fut niciodată?”
Lansez aici un sondaj. Ce părere aveţi voi, cum se reproduc îngerii? Că nu ţin minte să fi zis Pleşu ceva despre asta… 😀
Flueraşul! 