Homosexuali sau reduşi?

 Văd că de vreo câteva zile a revenit în atenţie problema homosexualilor şi a dreptului acestora la căsătorie.

Nu îi înţeleg pe homosexuali (adică wtf, de ce să alegi un bărbat şi nu o femeie frumoasă? 😀 ) dar nici nu mă deranjează şi sunt capabil să le accept opţiunea. Nu, nu mă stresează dacă mă gândesc că şi-o trag şi nici nu mă îngreţoşez când îi văd că se sărută în public, pentru că nu sunt un frustrat ratat, ci un om deschis la minte şi liber!

Mă deranjează în schimb toţi tipii care apar la televizor şi se lamentează, că vezi doamne ei nu puteau să voteze altfel, că aşa scrie nu ştiu unde, că aşa au fost învăţaţi, că bla bla bla – nici unul nu e capabil să îşi asume o responsabilitate cât de mică… Cum dracu să nu te enervezi când oameni din ăştia care put a frustrare ajung să decidă ce înseamnă libertatea?!

Trist că oamenii sunt atât de nesiguri. De aici, din frică izbucnesc toate conflictele. Din frică şi din lipsa de comunicare. Adică, forţând un pic, poate se găsesc unii să le explice pe viu, cu forţa, maniacilor ăia cum vine treaba asta cu homosexualii… 😀

Scuze!

 Am în ultimele zile senzaţia că exclamaţia asta defineşte cel mai bine România din punct de vedere ideologic. În permanenţă ne cerem scuze, atât la nivel de ţară cât şi la nivel de individ. Sunt foarte puţini cei care îşi asumă propriile acţiuni, sunt foarte puţini cei care refuză să se complacă într-o stare de suficienţă nocivă.

Adică, pe şleau, sunt foarte mulţi care îşi plâng de milă. Începând cu bloggerii care în fiecare zi condamnă cine ştie ce şi terminând cu cei aflaţi în aparatul de conducere, care vorbesc despre lipsa fondurilor, despre imaginea de ţară negativă, etc.

Nu, lipsa fondurilor nu este un argument, pentru că nu te împiedică nimeni să faci rost de mai multe fonduri. Delăsarea oamenilor din jurul tău iarăşi nu este un argument, pentru că nu te obligă nimeni să faci ca ei. Un om care vrea să muncească va face asta, un om care chiar vrea să răspundă la mailuri va dormi o oră mai puţin ca să o facă. Totul ţine de priorităţi şi de cum ştii să te uiţi sau nu în oglindă. Nu te opreşte nimeni, puterea este numai a ta. Cel care vrea să se revolte o face cu adevărat, nu folosindu-se de aparenţa unui sistem construit după modelul deux et machina pentru a se scuza.

Ştiu, nimeni nu are timp şi totuşi discotecile sunt pline, magazinele la fel, întotdeauna oamenii îşi găsesc o scuză. Nu am timp, uite, trebuie să fac aia. Când de fapt majoritatea nu face decât să îşi „omoare timpul”.

E foarte simplu. Vreau să văd şi eu oameni care fac ceva şi atât, pentru însăşi lucrul acela în sine, vreau să văd oameni care trăiesc în prezent. Nu în viitor, nu în trecut ci în prezent. Oameni care se bucură şi fac de plăcere ceva astăzi, nu idioţi care fie muncesc pe rupte sperând că de mâine îşi vor permite să nu mai facă nimic, fie nu fac nimic vorbind întotdeauna cum de mâine lumea se va transforma şi ei vor începe să muncească.

Vreau să descopăr şi eu oameni normali! Lăsaţi-i vă rog să vină la mine…

sau măcar câini… ăştia sunt mai simpatici 😀