România e unică la capitolul supermarketuri. Şi nu, nu mă refer la numărul imens de astfel de magazine, care continuă să se deschidă. Mă tot aştept să văd şi la noi mentalităţi diferite, mentalităţi moderne. Cam greu.
Luni seara, la supermarket. Ora 22:00. Obosit şi dornic de puţină aventură, mă avânt printre rafturi.
Cei care mătură de zor, mă privesc cu ură şi mă admonestează, doar le mănânc din timp. Îmi cer scuze grăbit şi adun în continuare produsele. Nu ştiu de ce, însă mă simt un intrus care plăteşte bine.
Trec peste şi mă îndrept spre casă… După o morală de 5 minute despre cât de urât este din partea mea să o ţin din viaţa ei, vânzătoarea reuşeşte să îşi facă meseria. Aplauze şi răsuflări uşurate. Ies din magazin urmărit de privirile încruntate ale băieţilor de la pază.
Dau să scot pungile din coş, când un puştiulică impacientat urlă la mine să îi dau coşul mai repede că el trebuie să plece acasă că are o întâlnire.
Mă uit la ceas. 22:18.
Inacceptabil să-ţi baţi joc de timpul atât de preţios al personalului de la supermarketurile din România. Săracii oameni, ar trebui să le pupăm picioarele pentru că ne permit să le oferim munţi de bani patronilor lor.
Concluzie: mai este foarte mult până când vom ajunge şi noi la nivel european. Adică până când o să vedem oameni care muncesc de plăcere, care cred în ceea ce fac şi care, mai presus de orice, ştiu să zâmbească. Pentru că băgaţi la cap, voi toţi cei care faceţi recrutări, mai presus decât o servire impecabilă este un zâmbet frumos şi o atitudine pozitivă.
Etichete bani, mizerii, românia, supermarket
27, februarie, 2008 la 4:56 am
ce spui tu ma vizeaza direct pentru ca
1. lucrez intr-un hypermarket
2. ma lovesc zilnic de clienti idioti, nesimtiti, ofensabili, snobi sau pur si simplu isterizati pentru care lucratorul comercial/casiera din fata lor nu e decat un pres de sters pe jos, si nu cineva care ii ajuta, ii consiliaza sa cumpere, le cara produsul din depozit (scotocind dupa ultima bucata prin 30-40 de paleti de marfa), sau il factureaza.
si daca vrei iti marturisesc niste intamplari recente
a) acu vreo saptamana o domnisoara clienta mi-a zambit fermecator, si fara o adresare directa de buna cuviinta gen “veniti un pic va rog” a dat din cap de parca era firescul firescului sa ma infatisez la picioarele dansei ;
iar la sugestia ei ca ar trebui sa arat si-un zambet , mi-am permis sa judec si s-o judec ca (pe) cineva (in fond o persoana absolut lipsita de reelevanta si importanta pt mine)care NU ARE ABSOLUT NICI UN DREPT MORAL de a-mi cere ceva ce nu vroiam sa ofer (acelei persoane in circumstanta respectiva) si anume un zambet fals, umil, de slugoi – nu sunt curva si sufletul nu mi-l prostituez – iar nu asta inseamna un respect formal – si sa refuz zambetul clar si raspicat printr-un ” ce anume?” sec cu care am incheiat discutia, nu inainte de a-i arata ce o intereseaza.
b) vineri un client si-a permis sa-mi spuna ca nu sunt competent pentru ca n-as sti unde se face un soi de facturare mai speciala, desi i-am explicat in prealabil ca eram in trecere pe acolo pt ca m-au chemat la service, si daca vine la mine pe raion il pot ajuta in orice problema si ca NU este in insarcinarea mea de-a sti cum functioneaza alte raioane, sau casele si ce deosebiri exista intre ele
c) astazi la 5 minute dupa ce am revenit din pauza de masa, am consiliat un client, si in moment ce discutam cu al doilea intervine o clienta isterica motivand ca nimeni nu vine, ca asteapta de jumatate de ora, i-am raspuns amabil ca vin imediat, ca ma ocup acum de un alt client , ca am fost in pauza de masa (la care sunt indreptatit prin contract) , ca se poate adresa colegului meu de pe raion , si in timp ce se isteriza tot mai tare am spus conciliant ca nu pot sa ma clonez, si ca o rog sa astepte un minut. A zis ok, si in 30 de secunde dupa ce le-am lasat pe cap clentul 2 colegilor de la service , am ajuns langa ea, si am observat ca deja completa o reclamatie. In vreo 5 minute, chemat responsabilii de la securizare, i-am asteptat, am intrat acolo, am scos produsul, am ajuns inapoi si s-a facut factura. Clienta a mai completat 10 minute la reclamatie si asta a fost tot. Eu zic ca am meritat-o din plin,nu? Pentru nesimtirea de-a merge la masa, pentru ca produsele erau la securizare si trebuia sa asteptam dupa aia sfertu de ora, si pentru ca la raft erau doar mostrele care nu puteau fi vandute. Sa va mai zic ca am fost sub inventar, si ca responsabilu direct de la securizare a lucrat toata noaptea fiind absent la momentu incidentului, si ca astea au cam fost motivele pt care a durat atata?
Asa ca draga Fluerasule, te aprob din plin , cu mentalitatea ta moderna trage-i pe lucratorii comerciali de maneca express pt un zambet, aminteste-le ca ei sunt doar niste sclavi cu dinti colgate,prin urmare ce-are a face daca esti mitocan si stai cu jumatatea de ora peste program , stau si ei , chit ca la dupa 22:30 de-abia daca mai circula o cursa de trolebuze, si in plus foarte bine ca stau dupa tine, uite firma nu le plateste orele de asteptare suplimentare (la 22 de zile de munca intarzierile la inchidere de 10 minute devin ore-ore neplatite), in timp ce ei te suporta pe tine- o scursura . Nu?
27, februarie, 2008 la 3:58 pm
bai baiatule, tu nu ai inteles nimic. eu si toti cei care se duc la supermarket platesc pentru asta, pentru orice cumpara. Zambetul tau intra in pretul produselor, iar servirea trebuie facuta ca la carte. Nu are niciun legatura cu slugile, nimeni nu e sluga, insa fiecare are o meserie. La fel cum eu stiu cand scriu sa-mi respect cititorii, asa si tu trebuie sa iti respecti clientii. Tu primesti bani pentru ca servesti si tocmai de asta trebuie sa te porti ca lumea cu clientii, pentru ca altfel aia nu se mai intorc. La noi in Romania inca merge, dar in curand o sa fie si aici ca in Occident.
in japonia de exemplu, in 95, cand a fost atacul cu gaz sarin, au fost afectate mii de oameni, dar din declaratiile victimelor, toti cei care abia mai puteau respira se gandeau cum sa ajunga la munca si cum sa faca sa nu intarzie. asta pentru ca aia stiu sa isi respecte clientii.
daca nu iti convine salariul si altele, vorbeste cu patronul, urla in sindicat, dar trateaza-l dracu pe client cum trebuie, ca doar datorita aluia existi.
a, si exista si varianta cea mai buna, invata naibii sa nu ajungi vanzator la supermarket.
e usor sa te plangi. Nu?
28, februarie, 2008 la 3:09 am
Munca merita respect. “Client” este o interpretare simplist facila a teoriilor privind consumul si economia de piata.Iar cel ce cumpara ceva de undeva obtine amabilitate,operativitate iar nu respect cutremurat, gratitudine sau enorma recunostinta. Intr-un super/hypermarket lumea cumpara pt ca e ieftin, pare (si este in mare masura)
bun , altfel zis e un raport calitate pret convenabil la buzunar. E adevarat ca banii clientului conteaza pt actionari,conducere sau angajati, dar de aici pana la a incuraja
un sindrom consumerist de factura psihologica – zambetul pt client- inseamna ca avem de-a face cu un caz de (auto)manipulare. Daca cineva vrea sa-si trateze (lipsa) respectului de sine, asteptand ca cel care vinde sa se bucure,gudure, sa ramana strafulgerat de-o lumina pe chip- (o alta lipsa de respect de sine)- inseamna ca e trist, si ca acel cineva trebuie intr-adevar sa se caute. Poate sufera de nevoia de apreciere, pana la a fi recunoscut ca cineva foarte important, poate are merite nerecunoscute si numai golindu-si buzunarul poate obtine ceea ce si voia de fapt: zambete si recunostinta.
De altfel cei mai buni oameni in munca asta nici nu-si pierd vremea cu astfel de nimicuri.Sunt bineinteles f amabili, calmi, operativi , atenti la nevoile clientului, si f important
il consiliaza corect, fara a incerca sa-l smenuie.
Iar daca n-ai fost atent, exemplele mele referitoare la clienti sunt un pic scoase din context tocmai pt a ilustra ideea clientului isteric/nesimtit/idiot, care nu e neaparat o regula,pt ca de cele mai multe ori cuvinte ca “dumneavoastra”, “va multumesc” sau “cu placere” nu sunt folosite dintr-o singura parte.
Nu cunosc ce s-a intamplat in Japonia , pot specula din proprie experienta ca atunci cand autobuzul intarzie, toata lumea se gandeste daca si cu cat va fi penalizata din salar, si nu la “nevoile clientilor” care asteapta ceva, de undeva, complet dezorientati.
Nu stiu cata experienta de viata ai tu, daca ai lucrat vreo zi din viata sau pur si simplu o arzi la modul cultural pe net formuland edicte,previziuni sau stabilind reguli de conduita. Totusi observ ca pe langa atata sapienta pretinzi si un dispret superior fata de niste categorii de oameni care au totusi o munca cinstita , fapt care te transforma de doua ori in nesimtit : odata pentru ca iti permiti sa intarzii cu jumatatea de ora prin supermarket dupa ora inchiderii (oamenii de acolo stau pt tine suplimentar, fara a fi platiti pt asta) si a doua oara pt ca tu faci liceul, faculta, primesti granturi culturale de la ministerul invatamantului, etc si PE BANII nostri , ai celor care platim impozit si ne numim (deocamdata) lucratori comerciali.
qed
28, februarie, 2008 la 12:06 pm
Pretene, eu (si spun asta pentru ca te cunosc personal) iti recomand sa mai iesi si tu din tara, sa mai traiesti o vreme prin Occidentul la care faci referire cu atita patos, si o sa afli ca acolo, pe linga faptul ca, in general, ora 22 nu mai este o ora pentru cumparaturi, pentru ca si oamenii din comert au dreptul sa-si petreaca seara cu familia, cu ceva timp inainte de ora inchiderii, in supermarket, o doamna cu voce placuta te va anunta sa te indrepti, si asta fara intirziere, catre casele de marcat. La ora 22 8presupunind ca aceasta ar fi ora inchiderii, desi mai degraba este 20), cel tirziu 22.05 va fi achitata ultima cumparatura. Si poate nu ai observat, dar scrie 22.00 – Ora inchiderii si nu ora cind acceptam sa intre ultimul client!
Ce-ar fi daca profesorii de la facultate ar veni la ora 9.55 in loc de 9.00 si sa te tina pe tine acolo o ora in plus, doar pentru ca ei nu au avut timp sau chef sa vina la ora stabilita? Sau cum te-a simti tu in locul vinzatorului din magazin, daca ai fi obligat sa ajungi cu o ora mai tirziu acasa, doar pentru ca respectivul nu si-a putut face timp sa mearga la cumparaturi cind merge toata lumea?
Pe de alta parte, iti dau dreptate cind afirmi ca supermarketurile sint pline de incompetenti, dar trebuie sa-ti aduci aminte ca traiesti in Romania, unde salariile sint mici si oamenii competenti au cam disparut. Ii gasesti in Italia, in Germania, Spania si alte citeva tari europene. Si prin SUA sau Canada, daca-ti faci timp sa-i cauti.
P.S. Cit timp mai ai de gind sa-ti porti crucea superficialitatii? Mi-ar face placere sa citesc ceva scris de tine, din care sa NU razbata aerul asta de superioritate nejustificat (inca).
29, februarie, 2008 la 12:24 am
Stai calm, nici in Europa nu crede nimeni in ceea ce face insa salariile sunt acceptabile comparativ cu nivelul de pregatire si patronii stiu ca pot gasi oricand alti angajati, lucru pe care de altfel si angajatii il stiu => lucreaza cu ”placere”.
29, februarie, 2008 la 2:13 am
enervatule, calmeaza-te. in orice tara normala, angajatul se poarta cum trebuie cu clientul. chiar daca are probleme personale, chiar daca nu are chef, el invata lectia aia simpla, clientul nostru, stapanul nostru. A, si stai linistit, ca facultatile nu mai sunt de mult exclusiv de stat si nu ma refer aici la mine, ci la categoriile pe care le ataci. Greu dispare mentalitatea asta comunista. Sus cu proletarii, stiu!
pshycho, eu sunt de acord cu ce spui tu. Eu de exemplu am intrat o data intr-un hypermarket la ora 21:55, deci cand mai erau 5 minute. Si i-am intrebat pe cei de la paza, care patruleaza inutil pe acolo, daca mai pot intra – si nu mi-a spus nimeni stai tata, nu intra – ca nu as mai fi intrat. Asa ca nu cred ca e peste puterile umane sa plaseze 2 paznici care sa interzica accesul dupa o anumita ora, sa zicem 21:30 – atunci ar avea timp sa rezolve toti clientii si sa plece acasa.
Chiar sunt curios, de ce spui asta cand problemele astea sunt pana la urma foarte importante pentru multi oameni. Vrei citate din Kant sau trebuie musai sa fiu docil ca un mielusel? 
Si daca ar face asa un profesor, eu as pleca, dupa 15 minute, fara sa ma enervez. Timpul meu valoreaza mai mult decat bani sau reguli si sunt capabil sa imi asum alegerile.
Cat despre incompetenti, sunt perfect de acord.
Iar la faza cu crucea, nu pot decat sa-ti cer sa detaliezi.
Vlad, sunt calm, ai spus bine tu, acolo oamenii au invatat sa lucreze cu “placere” intotdeauna, chiar daca nu au niciun chef. Pana la urma, asta inseamna profesionist, un om care este capabil sa lucreze si cand totul se prabuseste in jurul lui. Mai avem mult pana acolo… si rezulta solutia: net shopping
29, februarie, 2008 la 10:10 pm
Enervare,
“in timp ce ei te suporta pe tine- o scursura . Nu?”
nu-i frumos sa-ti dai cu firma-n cap la sfarsit….., de unde pana acolo pareai o persoana destul de departe de apelativul ‘proletar’, tinand cont de modul de exprimare, cel putin- dar………iti plac aceste cuvinte ? – au legatura cu locul de munca ?
Fluerasule – in Germania, magazinele, mai ales cele mari, se inchid la ora 20, iar duminica nu e deschis nimic, asa ca……
pana la urma, adevarul e pe la mijloc – si clientii trebuie sa respecte programul, adica sa intre astfel incat sa si iasa la ora de inchidere fix, si pe de alta parte, si personalul angajat trebuie sa-si respecte clientii, pentru ca intr-adevar, metaforic vorbind “clientul nostru=stapanul nostru” (in sens pozitiv, of course);
Asa incat, nu va mai enervati, ca face rau la AHT – prea multe lucruri merg inca prost si foarte prost in Romania, si relatia client-vanzator este unul dintre ele.
Intruder
5, martie, 2008 la 3:56 am
intruder, eu sunt acord, trebuie din ambele sensuri. in occident e alta cultura… si by the way, nici mie nu imi place sa merg la shopping in weekend, ci in timpul saptamanii, ca orice om normal.